NEGRU




[ XVI ]





Și-a frânt o umbră de amărăciune,
Răpus pesemne de-o singurătate -
Ce unora, le-o naște bunătate,
Iar altora... delir și urâciune -
C-așa e rostul, în sălbăticiune!
Dar viața lesne prinde însemnătate,
Când omul privește cu seninătate
Spre cer... rostind ades o rugăciune!...
Dar nu și el - că-și frânse un delir,
Cu umbra-i neagră, aplecată-n lac
Și aninat cu trupu-i de-un copac
De care veșnic... iadul, l-a legat;
Iar umbra sa... plângea ades, prin cimitir:
"Alungă-mă, din neantul meu elegiac!.."




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"